plasator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLASATÓR, -OÁRE, plasatori, -oare, s. m. și
f. Persoană care plasează pe spectatori la locurile lor în sălile de spectacol. ♦ Persoană care plasează sau vinde mărfuri, bunuri etc. –
Plasa +
suf. -tor.plasator (Dicționar de neologisme, 1986)PLASATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care plasează ceva; (
spec.) persoană care plasează pe spectatori la locurile lor în sălile de spectacole. [După fr.
placeur].
plasator (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLASATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care plasează ceva. ◊ persoană care plasează pe spectatori la locurile lor în sălile de spectacole. (< plasa + -tor)
plasator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plasatór s. m.,
pl. plasatóri