plasare - explicat in DEX

plasare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PLASÁRE, plasări, s. f. Acțiunea de a (se) plasa și rezultatul ei. – V. plasa.

plasare (Dicționar de neologisme, 1986)
PLASÁRE s.f. Acțiunea de a (se) plasa și rezultatul ei. [< plasa].

plasare (Dicționaru limbii românești, 1939)
*plasáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a plasa. Bĭuroŭ de plasare, casă (stabiliment) care găsește ocupațiune servitorilor, guvernantelor, lucrătorilor, micilor funcționarĭ particularĭ și altora.

plasare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
plasáre s. f., g.-d. art. plasắrii; pl. plasắri

plasare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
plasare f. acțiunea de a plasa.