plăpând (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLĂPẤND, -Ă, plăpânzi, -de, adj. 1. (Despre ființe) Lipsit de rezistență, de vitalitate; debil, firav;
p. ext. fragil, delicat, fin.
2. (Despre plante) Nedezvoltat; lipsit de sevă, gingaș, delicat.
3. Fig. Care se lasă ușor impresionat; sensibil. – Din
lat. *palpabundus.