plănui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLĂNUÍ, plănuiesc, vb. IV.
Tranz. A face planuri; a pregăti ceva (în minte) pentru viitor;
p. ext. a pune la cale, a unelti, a urzi. ♦ A determina, a preciza, a stabili, a hotărî. –
Plan +
suf. -ui.