plantare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLANTÁRE, plantări, s. f. Acțiunea de
a (se) planta și rezultatul ei; sădire, plantat. –
V. planta.plantare (Dicționar de neologisme, 1986)PLANTÁRE s.f. Acțiunea de a planta și rezultatul ei; sădire; plantaj, plantat. [<
planta].
plantare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plantáre s. f.,
g.-d. art. plantắrii; pl. plantắri