planșetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLANȘÉTĂ, planșete, s. f. 1. Placă dreptunghiulară făcută din lemn sau din metal și folosită ca suport pentru desen sau pentru diferite lucrări tehnice.
2. (
Top.; în sintagma)
Planșetă topografică = aparat utilizat pentru trasarea pe un plan, fără calcule prealabile, a unor figuri asemenea celor de pe teren.
3. (
Mar.; în sintagma)
Planșetă de vânt = instrument folosit la bordul unei nave pentru a determina direcția și viteza vântului.
4. Scândură lată pe care se întind cu vergeaua foile de aluat. – Din
fr. planchette.