planorist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLANORÍST, -Ă, planoriști, -ste, s. m. și
f. Pilot sau constructor de planoare. ♦ Sportiv care practică planorismul. –
Planor +
suf. -ist.planorist (Dicționar de neologisme, 1986)PLANORÍST, -Ă s.m. și f. Sportiv care practică planorismul. ♦ Pilot sau constructor de planoare. [Pl.
-iști, -iste. / <
planor +
-ist].
planorist (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLANORÍST, -Ă s. m. f. 1. pilot sau constructor de planoare. 2. sportiv care practică planorismul. (< planor + -ist)
planorist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)planoríst s. m.,
pl. planoríști