planorism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLANORÍSM s. n. 1. Ramură sportivă care se practică cu planorul.
2. Îndeletnicirea de a construi planoare. –
Planor +
suf. -ism. Cf. rus. planerizm.planorism (Dicționar de neologisme, 1986)PLANORÍSM s.n. Sport practicat cu planorul. ♦ Îndeletnicirea de a construi aparate de zbor fără motor. [< rus.
planorizm].
planorism (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLANORÍSM s. n. 1. sport practicat cu planorul. 2. îndeletnicirea de a construi planoare. (< rus.
planorizm)
planorism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)planorísm s. n.