planografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLANOGRAFÍE, planografii, s. f. Procedeu de reproducere tipografică la care se folosesc forme de tipar din piatră litografică, aluminiu etc. – Din
fr. planographie.planografie (Dicționar de neologisme, 1986)PLANOGRAFÍE s.f. Procedeu de reproducere tipografică la care se folosesc forme de tipar din piatră litografică, aluminiu etc.; tipar înalt. [Gen.
-iei. / < fr.
planographie].
planografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLANOGRAFÍE s. f. procedeu de reproducere tipografică cu forme de tipar din piatră litografică, aluminiu etc.; tipar înalt. (< fr.
planographie)
planografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)planografíe (-no-gra-) s. f.,
art. planografía, g.-d. planografíi, art. planografíei