planisi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLANISÍ, planisesc, vb. IV.
Tranz. (
Înv.) A ademeni, a amăgi, a înșela pe cineva pentru a-l supune voinței sale; a încânta, a seduce. ♦
Refl. A se supune voinței cuiva, a se lăsa ademenit, sedus. – Din
ngr. eplánisa (
aor. lui
planó).planisi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)planisí2, planisésc, vb. IV (înv.) a nivela, a netezi.
planisi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)planisí (planisésc, planisít), vb. – A ademeni, a înșela.
Ngr. πλανῶ, aorist πλάνησα (Tiktin; Gáldi 229).
planisi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)planisí (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. planisésc, imperf. 3
sg. planiseá; conj. prez. 3
să planiseáscăplanisì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)planisì v. a înduioșa:
ar fi planisit și înseși pietrele ISP. [Gr. mod. PLANÉVO, a seduce, prin intermediarul aorisitului].