planimetru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLANIMÉTRU, planimetre, s. n. Instrument care servește la măsurarea suprafețelor plane (hărți și planuri topografice) prin parcurgerea conturului acestora. – Din
fr. planimètre.planimetru (Dicționar de neologisme, 1986)PLANIMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea suprafețelor plane. [< fr.
planimètre].
planimetru (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLANIMÉTRU s. n. instrument folosit în planimetrie. (< fr.
planimètre)
planimetru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)planimétru (-me-tru) s. n.,
art. planimétrul; pl. planimétre