planimetric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLANIMÉTRIC, -Ă, planimetrici, -ce, adj. Care ține de planimetrie, privitor la planimetrie. – Din
fr. planimétrique.planimetric (Dicționar de neologisme, 1986)PLANIMÉTRIC, -Ă adj. Privitor la planimetrie. [< fr.
planimétrique].
planimetric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)planimétric (-me-tric) adj. m.,
pl. planimétrici; f. planimétrică, pl. planimétrice