planimetrare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLANIMETRÁRE, planimetrări, s. f. Operație de măsurare a unei suprafețe, fie prin calcul (cunoscând dimensiunile principale), fie cu ajutorul unui planimetru. –
V. planimetra.planimetrare (Dicționar de neologisme, 1986)PLANIMETRÁRE s.f. Acțiunea de a planimetra și rezultatul ei. [<
planimetra].
planimetrare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)planimetráre (-me-tra-) s. f.,
g.-d. art. planimetrắrii; pl. planimetrắri