planificare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLANIFICÁRE, planificări, s. f. Acțiunea de
a planifica și rezultatul ei. –
V. planifica.planificare (Dicționar de neologisme, 1986)PLANIFICÁRE s.f. Acțiunea de a planifica și rezultatul ei. [<
planifica].
planificare (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLANIFICÁRE s. f. acțiunea de a planifica; activitatea de programare, organizare, coordonare a unei activități pe bază de plan. ◊ document care conține o asemenea activitate. (< planifica)
planificare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PLANIFICÁRE (‹
planifica)
s. f. Acțiunea de a planifica; activitatea de programare, organizare, coordonare a unei activități pe bază de plan. ◊
P. familială =
a) (în sens larg) utilizare a diverselor metode de reglare a fecundității, destinate a evita nașteri nedorite și a determina voluntar numărul nașterilor. Comportă o întreagă gamă de activități, începând de la planificarea nașterilor și tratamentul sterilității și până la educația sexuală, sfaturi matrimoniale sau genetice;
b) (în sens restrâns) utilizarea metodelor care permit evitarea nașterii nedorite (
ex. contraceptivele, avortul intenționat, sterilizarea etc.).
Sin. control al nașterilor. P. teritorială v. organizarea teritoriului.planificare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)planificáre s. f.,
g.-d. art. planificắrii; pl. planificắri