planație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLANÁȚIE, planații, s. f. (
Geol.) Proces de netezire a reliefului înalt și accidentat al scoarței, ca rezultat al acțiunii de eroziune. – Din
fr.,
engl. planation.planație (Dicționar de neologisme, 1986)PLANÁȚIE s.f. (
Geol.) Proces de netezire a regiunilor înalte și accidentate ale scoarței terestre, datorită factorilor modificatori externi. [< engl.
planation].
planație (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLANÁȚIE s. f. proces de netezire a regiunilor înalte și accidentate ale scoarței terestre datorită factorilor modificatori externi. (< fr., engl.
planation)