planarie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLANÁRIE, planarii, s. f. Gen de vierme platelmint, cu corpul oval-alungit, lung de 1-2 cm, și cu mare putere de regenerare, care trăiește mai ales în râuri de munte și de deal
(Planaria). – Din
fr. planaire.planarie (Dicționar de neologisme, 1986)PLANÁRIE s.f. (
Zool.) Specie de vierme lat de apă dulce. [< lat.
planaria, cf. fr.
planaire].
planarie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLANÁRIE s. f. specie de vierme platelmint de apă dulce din clasa turbelariatelor. (< lat.
planaria, fr.
planaire)
planarie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)planárie (-ri-e) s. f.,
art. planária (-ri-a), g.-d. art. planáriei; pl. planárii, art. planáriile (-ri-i-)