planare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLANÁRE1, planări, s. f. Acțiunea de
a plana1 și rezultatul ei; plutire. –
V. plana1.planare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLANÁRE2, planări, s. f. Acțiunea de
a plana2 și rezultatul ei. –
V. plana2.planare (Dicționar de neologisme, 1986)PLANÁRE s.f. Acțiunea de a plana și rezultatul ei; plutire. [<
plana].
planare (Dicționar de argou al limbii române, 2007)planare, planări s. f. (tox.) senzație de zbor, detașare și letargie care se instalează după flash la consumatorii de heroină.
planare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)planáre s. f.,
g.-d. art. planắrii; pl. planắri