plan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLAN, -Ă, (
I)
planuri, s. n., (
II)
plani, -e, adj. I. S. n. 1. Proiect elaborat cu anticipare, cuprinzând o suită ordonată de operații destinate să ducă la atingerea unui scop; program (de lucru).
2. Distribuție metodică a părților componente ale unei lucrări științifice, literare, ale unei expuneri etc.
3. (
Geom.) Suprafață care conține în întregime orice dreaptă care trece prin două puncte oarecare ale sale. ◊
Plan de proiecție = plan pe care se obține imaginea unui corp printr-un procedeu de proiecție oarecare. (
Astron.)
Plan meridian = plan definit de verticala locului și de axa lumii.
4. Fiecare dintre planurile (
I 3), în general verticale, perpendiculare pe direcția privirii, în care se găsește sau pare că se găsește un obiect și care reprezintă adâncimea sau depărtarea în perspectivă;
spec. element al filmării cinematografice, care reprezintă apropierea sau depărtarea obiectului față de aparatul de filmat. ◊
Primul (sau
întâiul) plan = partea cea mai apropiată de public a unei scene; partea unui tablou care dă impresia a fi cea mai apropiată de privitori;
fig. primul rând, locul de frunte (al unei serii). ◊
Loc. adv. Pe plan(ul)... = în domeniul...; în ceea ce privește...; din punct de vedere... ◊
Expr. A fi (sau
a sta, a pune etc.)
pe (sau
în) prim(ul) plan = a avea (sau a considera că are) importanță primordială.
A fi (sau
a sta, a pune etc.)
pe planul al doilea (sau
al treilea etc.) = a fi (sau a considera că este) de importanță secundară, minimă.
5. (Cinema) Element al montajului, reprezentând porțiunea de peliculă imprimată în timpul unei singure funcționări a aparatului de filmat (între o pornire și o oprire). ♦ Delimitare a mărimii încadraturii în raport cu mărimea omului în cadru prin stabilirea unor termeni convenționali. ◊
Prim plan = plan (
I 5) care cuprinde bustul până sub umeri.
Gros plan = reprezentarea pe peliculă a capului unui personaj.
Plan american = plan (
I 5) care cuprinde omul încadrat până la genunchi.
Plan semigeneral = plan (
I 5) care încadrează personajul în toată înălțimea.
6. Suprafață netedă a unui corp; corp care prezintă o astfel de suprafață. ◊
Plan înclinat = dispozitiv simplu de forma unei rampe înclinate, alcătuit dintr-un corp cu o suprafață plană (sau din două bare paralele) care formează un unghi cu planul orizontal și care este folosit pentru a ridica corpuri prin rostogolire sau prin împingere, folosindu-se forțe mai mici decât greutatea corpurilor respective.
Plan de aripă = suprafața de susținere a unui avion.
7. Desen tehnic care cuprinde reprezentarea grafică, la o anumită scară, a unui teren, a unei construcții, a unei mașini etc.
8. (
Reg.) Ogor, parcelă.
II. Adj. Fără asperități, neted, drept; care prezintă o suprafață netedă. ◊
Unghi plan = porțiune dintr-un plan (
I 3) cuprinsă între două semidrepte (cu aceeași origine) ale planului.
Figură plană = figură care poate fi așezată cu toate punctele pe același plan (
I 3).
Geometrie plană = ramură a geometriei care studiază figurile ale căror elemente sunt așezate în același plan (
I 3). (
Tipogr.)
Mașină plană = mașină care imprimă coli separate. – Din
fr. plan, lat. planus.plan (Dicționar de neologisme, 1986)PLAN s.n. 1. Suprafață netedă, plană, fără ridicături. ♦ Suprafață care conține toate dreptele care trec printr-un punct fix și intersectează o dreaptă. ♦ (
Anat.) Suprafață care secționează imaginar corpul omenesc sub o anumită incidență.
2. Desen tehnic care reprezintă grafic o suprafață de teren, o construcție, o mașină etc.
3. Parte a unei suprafețe în raport cu depărtarea de ochiul observatorului și cu reprezentarea ei într-o pictură, într-un tablou etc. ♦ (
Cinem.) Fiecare serie de instantanee dintr-un film, privind aceeași acțiune sau același subiect, luate sub același unghi de vedere și într-un cadru constant. ♦ Mod de încadrare a subiectului filmat ori a diverselor sale elemente sub aspect dimensional.
4. Suprafață de susținere în aer a unei aeronave; (
p. ext.) aripă.
5. Fel cum sunt așezate, dispuse părțile unei opere științifice, literare etc. în momentul când au fost coordonate între ele; proiect, alcătuire; (
p. ext) proiect pentru o acțiune care urmează să fie îndeplinită.
6. Proiect elaborat cu anticipare, cuprinzând o suită ordonată de operații destinate să ducă la atingerea unui scop; program de lucru. [Pl.
-nuri, -ne. / < fr.
plan, cf. lat.
planum].
plan (Dicționar de neologisme, 1986)PLAN, -Ă adj. Neted, fără ridicături, fără accidente; plat. ◊ (
Geom.)
Suprafață plană = suprafață pe care o dreaptă poate fi aplicată în orice sens;
geometrie plană = parte a geometriei care studiază suprafețele plane. [Cf. fr.
plan, lat.
planus].
plan (Dicționar de neologisme, 1986)PLAN1- Element prim de compunere savantă cu semnificația „plan”. [Var.
plani-, plano-. / < fr.
plani-, cf. lat.
planus].
plan (Dicționar de neologisme, 1986)–PLAN2 Element secund de compunere savantă cu semnificația „în formă plană”, „plan”, „plat”. [< fr.
-plane, it.
-plano, cf. lat.
planus].
plan (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLAN1, -Ă I.
adj. neted, fără ridicături, fără accidente, plat. ♦ suprafață ~ă = suprafață pe care o dreaptă poate fi aplicată în orice sens; geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază suprafețele plane. II. s. n. 1. suprafață netedă, plană. ◊ suprafață care conține toate dreptele ce trec printr-un punct fix și intersectează o dreaptă. ◊ (anat.) suprafață care secționează imaginar corpul omenesc sub o anumită incidență. 2. desen tehnic care reprezintă grafic o suprafață de teren, o construcție, o mașină etc. 3. parte a unei suprafețe în raport cu depărtarea de ochiul observatorului și cu reprezentarea ei într-o pictură, într-un tablou etc. ◊ (cinem.) fiecare serie de instantanee dintr-un film, privind aceeași acțiune sau același subiect, luate sub același unghi de vedere și într-un cadru constant. ◊ mod de încadrare a subiectului filmat ori a diverselor sale elemente sub aspect dimensional. 4. suprafața de susținere în aer a unei aeronave; (p. ext.) aripă. 5. felul cum sunt dispuse părțile unei opere științifice, literare etc.; proiect, alcătuire; proiect pentru o acțiune care urmează să fie îndeplinită. 6. (ec.) sistem de indicatori prin care se stabilesc prioritățile, direcțiile principale ale activității unor structuri economice într-o perioadă dată. 7. reprezentare a unei porțiuni reduse din suprafața terestră, la o anumită scară, pe baza ridicărilor topografice sau aerofotogramelor. (< fr.
plan, lat.
planus)
plan (Marele dicționar de neologisme, 2000)-PLÁN2 elem. plano
2-.
plan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)plan (plánuri), s. n. – Nivel; proiect; scop.
Mr. plan. Fr. plan. –
Der. plănui, vb. (a proiecta, a face planuri);
plănuială, s. f. (plan, proiect).
plan (Dicționaru limbii românești, 1939)1) plan n., pl.
urĭ (fr.
plan, plan, d.
plant, plantațiune, care vine din
planter, a planta; it.
pianta, plan). Desemn [!] care reprezentă [!] orașe saŭ regiunĭ maĭ pe larg de cît harta:
a ridica planu Bucureștilor. Desemn care arată cum trebuĭe să se facă saŭ s´a făcut o grădină, o casă, un pod, o mașină, un aparat:
planurile unuĭ pod, unuĭ vapor, unuĭ tun. Pin [!] ext. Dispozițiunea generală a uneĭ opere literare saŭ științifice:
planu uneĭ tragediĭ. Pin anal. Proĭect;
un plan de campanie, de călătorie, de studiĭ.plan (Dicționaru limbii românești, 1939)2) *plan, -ă adj. (lat.
planus). Drept și neted, fără accidente (asperitățĭ, hopurĭ, zgrunțurĭ), vorbind de șesurĭ, drumurĭ, suprafețe:
suprafață plană. Figură plană, figură desemnată [!] pe o suprafață plană:
plan vertical, inclinat. Pin [!] anal. Distanța la care-s situate în perspectivă persoanele saŭ lucrurile:
planu întîĭ. Fig. A fi în planu întîĭ, a avea rol mare.
A trece pe planu al doilea, a-țĭ perde [!] rolu principal.