plămânărică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLĂMÂNĂRÍCĂ, plămânărele, s. f. Plantă erbacee cu rizom orizontal și cu flori roșii, violete sau, rar, albe; plămânăriță, cuscrișor
(Pulmonaria officinalis). [
Var.:
plumânărícă s. f.] –
Plămân +
suf. -ărică.