plămân (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLĂMẤN, plămâni, s. m. Fiecare dintre cele două organe principale, cu aspect spongios, înconjurate de pleură, situate simetric în cavitatea toracică, cu ajutorul cărora se face respirația la om și la vertebratele superioare; pulmon, bojoc. ◊
Plămân de oțel = aparat folosit pentru respirația artificială. – Din
ngr. plemóni.