plajă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLÁJĂ, plaje, s. f. 1. Porțiune de teren, acoperită cu nisip fin, de la baza unei faleze sau de pe panta lină dinspre mare a unui cordon litoral;
p. ext. orice loc pe malul unei ape unde se fac băi de soare. ◊
Expr. A face plajă = a face băi de soare.
2. Fig. Fiecare dintre cele două regiuni luminoase ale fotometrelor de comparație, ale căror luminozități trebuie aduse la egalitate. – Din
fr. plage.plajă (Dicționar de neologisme, 1986)PLÁJĂ s.f. 1. Țărm jos de mare acoperit cu nisip fin, pe care se fac băi de soare; orice loc pe malul unei ape unde se fac băi de soare. ◊
A face plajă = a face băi de soare.
2. (
Telec.)
Plajă de modulație = domeniu de modulație. [< fr.
plage].
plajă (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLÁJĂ s. f. 1. țărm jos de mare sau al unui curs de apă, acoperit cu nisip fin, pe care se fac băi de soare. ♦ a face ~ = a face băi de soare. 2. porțiune degajată a punții la prova și la pupa unei nave. 3. (telec.) ~ de modulație = domeniu de modulație. 4. suprafață delimitată (a unui obiect, corp etc.). 5. distanță, interval între două măsuri, dimensiuni, posibilități. (< fr.
plage)
plajă (Dicționaru limbii românești, 1939)*plájă f., pl.
e (fr.
plage, d. it.
piággia, care e lat. pop.
*plagea, cl.
plăga, regiune, întindere, rudă cu vgr.
plágios, oblic, mgr.
plági, povîrniș, rom.
plaĭ). Renie, mal (țărm) neted, neadînc și acoperit de nisip:
plaja de la Mamaĭa. V.
ștrand.plajă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plájă s. f.,
art. plája, g.-d. art. plájei; pl. plájeplajă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plajă f. marginea mării cu fundul puțin adânc (= fr.
plage).