plăieș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLĂIÉȘ, plăieși, s. m. 1. (În evul mediu) Locuitor de la graniță însărcinat cu paza frontierei țării în părțile de munte; grănicer, străjer.
2. Locuitor de la munte; muntean. [
Pr.:
plă-ieș] –
Plai +
suf. -aș.