placiditate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLACIDITÁTE s. f. Faptul de a fi placid; impasibilitate, indiferență, pasivitate. – Din
fr. placidité.placiditate (Dicționar de neologisme, 1986)PLACIDITÁTE s.f. Faptul de a fi placid; impasibilitate; blândețe. [Cf. fr.
placidité].
placiditate (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLACIDITÁTE s. f. faptul de a fi placid; impasibilitate; indiferență, apatie. (< fr.
placidité)
placiditate (Dicționaru limbii românești, 1939)*placiditáte f. (lat.
placiditas, -átis). Liniște, seninătate, lipsă de iritațiune:
placiditatea templuluĭ științeĭ.placiditate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)placiditáte s. f.,
g.-d. art. placiditắții