placid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLACÍD, -Ă, placizi, -de, adj. Calm, potolit, liniștit, blajin; exagerat de calm, indiferent, flegmatic, pasiv. – Din
fr. placide.placid (Dicționar de neologisme, 1986)PLACÍD, -Ă adj. Apatic, flegmatic; calm, blajin. [Cf. fr.
placide, it.
placido, lat.
placidus].
placid (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLACÍD, -Ă adj. apatic, flegmatic; calm, liniștit. (< fr.
placide, lat.
placidus)
placid (Dicționaru limbii românești, 1939)*plácid, -ă adj. (lat.
plácidus). Liniștit, nepăsător, senin, fără iritare:
față placidă. Adv.
A privi placid.placid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)placíd adj. m.,
pl. placízi; f. placídă, pl. placíde