plachie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLACHÍE, plachii, s. f. 1. Mâncare de pește preparată cu multă ceapă și cu mult untdelemn, rumenită la cuptor.
2. (
Reg.) Un fel de pilaf preparat din orez sau din păsat, cu carne, cu pește, cu ciuperci sau numai cu grăsime. – Din
ngr. plaki.plachie (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)plachíe,
plachíi, s.f. (înv.) vas de metal în care se gătește mâncarea.
plachie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)plachíe (plachíi), s. f. – Mîncare de pește cu ceapă și untdelemn.
Ngr. πλαϰί (Tiktin; Gáldi 229). Este dubletul lui
pláchie, s. f. (
Mold., pilaf).
plachie (Dicționaru limbii românești, 1939)plachíe f. (mgr.
plaki, ngr.
plakúndi [scris
-nti], plăcintă).
Munt. Un fel de ĭahnie de pește cu ceapă și unt-de-lemn și coaptă în cuptor.
Mold. Pláchie, pilaf țărănesc făcut din orez (bulgur saŭ meĭ) și costițe de purcel (saŭ și alt fel de carne).
plachie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plachíe s. f.,
art. plachía, g.-d. art. plachíei; pl. plachíi, art. plachíileplachie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plachie f. Mold. bucate scăzute cu orez și cu piper:
plachie cu costițe de porc CR. [Grec. mod. PLAKY].