plachetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLACHÉTĂ, plachete, s. f. 1. Volum mic cu conținut literar, în special culegere de versuri; broșurică.
2. Medalie pătrată sau dreptunghiulară, care de obicei are o singură față modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripții și care se oferă ca recompensă la unele concursuri sportive, artistice etc.
3. (
Biol.; în sintagma)
Plachetă sanguină = trombocită. – Din
fr. plaquette.