plachetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLACHÉTĂ, plachete, s. f. 1. Volum mic cu conținut literar, în special culegere de versuri; broșurică.
2. Medalie pătrată sau dreptunghiulară, care de obicei are o singură față modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripții și care se oferă ca recompensă la unele concursuri sportive, artistice etc.
3. (
Biol.; în sintagma)
Plachetă sanguină = trombocită. – Din
fr. plaquette.plachetă (Dicționar de neologisme, 1986)PLACHÉTĂ s.f. 1. Volum mic, cu puține foi; (
spec.) culegere de versuri; broșurică.
2. Medalie pătrată sau dreptunghiulară, modelată pe o singură față, care se oferă de obicei ca premiu în competițiile sportive.
3. Plachetă sanguină = trombocit. [< fr.
plaquette].
plachetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLACHÉTĂ s. f. 1. volum mic cu un număr redus de pagini; culegere de versuri. 2. medalie modelată pe o singură față, care se oferă de obicei ca premiu în competițiile sportive. 3. ~ sangvină = trombocit. (< fr.
plaquette)
plachetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plachétă s. f.,
g.-d. art. plachétei; pl. plachéte