plasez (Dicționaru limbii românești, 1939)*plaséz v. tr. (fr.
placer, d.
place, pĭață, loc. V.
pĭață). Procur cuĭva post, îĭ găsesc ocupațiune:
a plasa o guvernantă. Vînd, găsesc loc de desfacere uneĭ mărfĭ:
a plasa cereale. Daŭ banĭ cu procent:
a plasa banĭ într´o ipotecă.