placentație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLACENTÁȚIE, placentații, s. f. (
Bot.) Felul în care sunt așezate ovulele de placentă (
2). – Din
fr. placentation.placentație (Dicționar de neologisme, 1986)PLACENTÁȚIE s.f. Așezarea ovulelor pe placentă. ♦ Formarea și modul de inserare a placentei. [Gen.
-iei. / cf. fr.
placentation].
placentație (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLACENTÁȚIE s. f. formarea și modul de inserare a placentei. ◊ (bot.) așezare a ovulelor pe placentă. (< fr.
placentation)
placentație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)placentáție (-ți-e) s. f.,
art. placentáția (-ți-a), g.-d. art. placentáției; pl. placentáții, art. placentáțiile (-ți-i-)