placebo (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLACÉBO s. n. (
Farm.) Medicament (sau preparat) inactiv prescris fie pentru a-i face plăcere pacientului, fie în scopuri experimentale, pentru a studia efectele farmaceutice ale medicamentului și reacțiile psihice ale pacientului. ◊ (Adjectival)
Efectul placebo. – Din
fr.,
engl. placebo.placebo (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLACÉBO s. n. substanță-martor, inofensivă, în farmacologie pentru testarea unui produs nou înainte de a fi pus în circulație. (< fr., engl., lat.
placebo)
placebo (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*placébo s. n.,
art. placéboul