placat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLACÁT1, placate, s. n. (Rar) Anunț, afiș; placardă. [
Pl. și: (
înv.)
placaturi] – Din
germ. Plakat.placat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLACÁT2, -Ă, placați, -te, adj. 1. (Despre elemente de construcție, obiecte etc.) Care are suprafața acoperită cu un strat de alt material (de calitate superioară).
2. (Despre jucătorii de rugbi) Oprit (prin imobilizare cu mâinile) să pătrundă spre poarta adversă. –
V. placa.placat (Dicționar de neologisme, 1986)PLACÁT s.n. (
Rar) Anunț, afiș; pancartă. [< Pl.
-te, -turi. / <
placa].
placat (Dicționar de neologisme, 1986)PLACÁT, -Ă adj. 1. Acoperit cu un strat de alt material.
2. (
Sport; despre un jucător de rugbi) Oprit să pătrundă spre poarta adversă. [<
placa].
placat (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLACÁT s. n. placardă; anunț, afiș. (< germ.
Plakat)
placat (Dicționaru limbii românești, 1939)*placát, -ă adj. V.
plachez.placat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)placát (
înv.)
s. n.,
pl. placáte