placare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLACÁRE, placări, s. f. Acțiunea de
a placa și rezultatul ei. –
V. placa.placare (Dicționar de neologisme, 1986)PLACÁRE s.f. Acțiunea de a placa și rezultatul ei; placaj. [<
placa].
placare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)placáre s. f.,
g.-d. art. placắrii; pl. placắri