placardare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PLACARDÁRE,placardări, s. f. (Rar) Acțiunea de a placarda și rezultatul ei. – V. placarda.
placardare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) placardáre s. f., g.-d. art. placardắrii; pl. placardắri