plătitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLĂTITÓR, -OÁRE, plătitori, -oare, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care efectuează o plată, care plătește; platnic. –
Plăti +
suf. -tor.plătitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plătitór adj. m.,
s. m.,
pl. plătitóri; adj. f.,
s. f. sg. și
pl. plătitoáreplătitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plătitor m. cel ce plătește.