plăti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLĂTÍ, plătesc, vb. IV.
1. Tranz. A achita contravaloarea (în bani sau în natură) a unui bun obținut sau cumpărat, a unei consumații etc. ◊
Expr. A plăti cu capul (sau
cu viața etc.) = a fi omorât pentru o greșeală, o îndrăzneală, o faptă necugetată etc.
A plăti (cuiva)
cu dobândă = a se răzbuna (pe cineva) cu vârf și îndesat pentru o pagubă sau o suferință. ♦ A achita un impozit, o obligație etc. ♦
Refl. A lichida o datorie (morală), a scăpa de o obligație.
2. Tranz. A răsplăti cu bani o muncă efectuată, un serviciu prestat etc.; a retribui, a remunera. ♦
Intranz. A recompensa pe cineva pentru faptele sale.
3. Intranz. (
Pop.) A valora, a prețui, a face. ◊
Expr. A nu plăti (nici) o ceapă (degerată) sau
(nici) două parale (ori
doi bani etc.) = a nu avea nici o valoare. – Din
sl. platiti.plăti (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)plătí (plătésc, plătít), vb. –
1. A da bani în schimbul unui bun. –
2. A recompensa, a atribui. –
3. A lichida, a scăpa de o obligație. –
4. A (se) răzbuna. –
5. A ispăși. –
6. A valora. –
7. (
Trans. de S.) A costa. –
8. (
Refl.) A fi chit. –
Mr. plătescu, plătire, megl. plătés, plătiri. Sl. platiti „a lichida” (Miklosich,
Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 261),
cf. rus. platitĭ. –
Der. plată, s. f. (salariu, remunerare, recompensă; pedeapsă),
mr. plată, din
sl. (
bg.,
sb.,
pol.,
rus.)
plata; neplată, s. f. (lipsă de plată);
plătitor, adj. (care plătește);
neplătit, adj. (fără a fi plătit; inapreciabil);
platnic, adj. (dator, care trebuie să plătească; cu datoriile plătite);
neplatnic, adj. (insolvabil);
plătnicie, s. f. (solvabilitate);
răsplăti, vb. (a recompensa; a plăti, a se răzbuna), cu
pref. răs-, cf. bg. rasplatam; răsplată, s. f. (recompensă).
Cf. platcă.plăti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plătí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. plătésc, imperf. 3
sg. plăteá; conj. prez. 3
să plăteáscăplătì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plătì v.
1. a achita o datorie:
a plăti o sută de lei; 2. a da bani pentru ceva:
a plăti serviciile cuiva; 3. a prețui:
un ceas al dimineții plătește cât trei după prânz PANN;
4. fig. a expia:
a plăti scump faptele sale. [Slav. PLATITI].