plăpumar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLĂPUMÁR, plăpumari, s. m. Persoană care se ocupă cu confecționarea (și cu vânzarea) plăpumilor. –
Plapumă +
suf. -ar.plăpumar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plăpumár s. m.,
pl. plăpumári