plămadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLĂMÁDĂ s. f. 1. Plămădeală. ♦ Substanță care fermentează.
2. Fig. Sămânță, germen;
p. ext. alcătuire, structură. ♦ Progenitură, odraslă. – Din
plămădi.plămadă (Dicționaru limbii românești, 1939)plămádă f., pl.
e și
ăzĭ (d.
plămădesc). Plămadă. Substanța din care se formează ou de albină.
plămadă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plămádă s. f.,
g.-d. art. plămézii; (feluri)
pl. plăméziplămadă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plămadă f.
1. aluat acrit ce servă la facerea pâinii;
2. materia din care se formează oul de albină. [Origină necunoscută].