plămânăriță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PLĂMÂNĂRÍȚĂ,plămânărițe, s. f. Plămânărică. – Plămân + suf. -ăriță.
plămânăriță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) plămânăríță (plantă) s. f., g.-d. art. plămânăríței; pl. plămânăríțe