plămân (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLĂMẤN, plămâni, s. m. Fiecare dintre cele două organe principale, cu aspect spongios, înconjurate de pleură, situate simetric în cavitatea toracică, cu ajutorul cărora se face respirația la om și la vertebratele superioare; pulmon, bojoc. ◊
Plămân de oțel = aparat folosit pentru respirația artificială. – Din
ngr. plemóni.plămân (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)plămấn (plămấni) s. m. – Pulmon, bojog. –
Var. plumână, plămâi. Mr.
pălmună (plimună), istr.
plumăre. –
Lat. pulmonem (Pușcariu 1344;
REW 6833),
cf. it. polmone, prov. polmo, fr. poumon. Rotacismul din
istr. arată că e vorba de un cuvânt tradițional; pentru metateza *
plumonem cf. rovig.
piamon, sicil.
primuni, calabr.
premune. Mai puțin probabil
der. din
gr. plenmou (Diculescu,
Elementele, 449 și 475) sau din
ngr. plemóni (Titkin; Candrea). Uz general. (
ALR, I, 45). [
Art. 6476]
plămân (Dicționar de argou al limbii române, 2007)plămân, plămâni s. m. (glum.) sân (
de femeie), țâță.
plămân (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PLĂMẤN (‹
ngr.,
lat.)
s. m. Principalul organ de respirație șa vertebratele superioare și la om; apare în mod excepțional și la unii pești (peștii dipnoi, cu dublă respirație), dar cu rol secundar. Plămânii omului sunt pereche și se află în cavitatea toracică, fiind înconjurați de pleură. Sunt împărțiți prin fisuri în lobi (
p. drept în trei și cel stâng în doi). În
p. se fac schimburile gazoase între oxigenul din aerul inspirat și dioxidul de carbon din sânge. Aceste schimburi au loc la nivelul alveolelor, care reprezintă la om o suprafață de 200 m
2.
Sin. pulmon. V. respirație, respirator. ◊
P. de oțel = aparat mecanic, etanș, care funcționează electric și în care este plasat corpul bolnavului pentru respirația artificială.
plămân (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plămấn s. m.,
pl. plămấniplămân (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plămân m. organ principal al respirațiunii. [Și
plămână = lat. PULMONEM].