plăcintar - explicat in DEX

plăcintar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PLĂCINTÁR, plăcintari, s. m. Persoană care face sau vinde plăcinte. – Plăcintă + suf. -ar.

plăcintar (Dicționaru limbii românești, 1939)
plăcintár m. (d. plăcintă saŭ lat. placentarius). Acela care face plăcinte pentru popor.

plăcintar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
plăcintár s. m., pl. plăcintári

plăcintar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
plăcintar m. cel ce face și vinde plăcinte.