plăcintărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLĂCINTĂRIE1, plăcintării, s. f. Prăvălia plăcintarului, local în care se vând și se consumă plăcinte; patiserie. –
Plăcintar +
suf. -ie.plăcintărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLĂCINTĂRÍE2, plăcintării, s. f. Plăcinte de tot felul. –
Plăcintă +
suf. -ărie.plăcintărie (Dicționaru limbii românești, 1939)plăcintăríe f. Meseria, negoțu saŭ prăvălia plăcintaruluĭ.
plăcintărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plăcintăríe s. f.,
art. plăcintăriá, g.-d. art. plăcintăríei; (magazine)
pl. plăcintăríi, art. plăcintăríile