plăcințică(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PLĂCINȚÍCĂ,plăcințele, s. f. 1. Diminutiv al lui plăcintă; plăcintuță. 2. (Bot.; reg. la pl.) Bulbuci (Trollius europaeus). – Plăcintă + suf. -ică.
plăcințică(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) plăcințícă (fam.) s. f., g.-d. art. plăcințélei; pl. plăcințéle, art. plăcințélele