pizmăreț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PIZMĂRÉȚ, -EÁȚĂ,pizmăreți, -e, adj. (Rar) Pizmaș. – Pizmă + suf. -ăreț.
pizmăreț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pizmăréț (rar) adj. m., pl. pizmăréți; f. pizmăreáță, pl. pizmăréțe