pizmaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIZMÁȘ, -Ă, pizmași, -e, s. m. și
f.,
adj. (
Pop.)
1. S. m. și
f.,
adj. (Persoană) care poartă pizmă cuiva; (om) răutăcios, invidios;
p. ext. (om) plin de ură, potrivnic, dușmănos, vrăjmaș, pizmuitor, pizmătareț, pizmătăreț, pizmăreț.
2. Adj. (Despre acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor) Care exprimă ură, dușmănie, invidie. –
Pizmă +
suf. -aș.pizmaș (Dicționaru limbii românești, 1939)pizmáș, -ă adj. (d.
pizmă). Invidios.
pizmaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pizmáș (
pop.)
adj. m.,
s. m.,
pl. pizmáși; adj. f.,
s. f. pizmáșă, art. pizmáșa, pl. pizmáșepizmaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pizmaș a. și m. invidios.