pizmătareț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PIZMĂTÁREȚ, -Ă,pizmătareți, -e, adj. (Înv. și reg.) Pizmaș. – Pizmătar (înv. „pizmaș” < ngr.) + suf. -areț.
pizmătareț(Dicționaru limbii românești, 1939) pizmătáreț și (vechĭ) pizmătár, -ă adj. (ngr. pismatáris, f. -ára). Invidios.
pizmătareț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !pizmătáreț (înv., reg.) adj. m., pl. pizmătáreți; f. pizmătáreță, pl. pizmătárețe
pizmătareț(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) pizmătareț a.și m. 1. pizmaș; 2. încăpățânat.