pivotant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIVOTÁNT, -Ă, pivotanți, -te, adj. 1. (
Tehn.) Care poate pivota.
2. (Despre rădăcinile unor plante) La care rădăcina principală se dezvoltă mult, pătrunzând adânc, vertical, în sol. – Din
fr. pivotant.pivotant (Dicționar de neologisme, 1986)PIVOTÁNT, -Ă adj. 1. Care se poate pivota.
2. (
Despre rădăcini) Care are forma unui pivot; (
despre plante) care are rădăcina formată dintr-un pivot (2). [< fr.
pivotant].
pivotant (Marele dicționar de neologisme, 2000)PIVOTÁNT, -Ă adj. 1. care pivotează. 2. (despre rădăcini) de forma unui pivot; (despre plante) cu rădăcina dintr-un pivot (I, 3). (< fr.
pivotant)
pivotant (Dicționaru limbii românești, 1939)*pivotánt, -ă adj. (fr.
pivotant).
Bot. Rădăcină pivotantă, care e în formă de fus și se înfige vertical la pămînt.
pivotant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pivotánt adj. m.,
pl. pivotánți; f. pivotántă, pl. pivotántepivotant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pivotant a.
Bot. în formă de fus sau de osie;
rădăcină pivotantă (ca la pătrunjel, stejar, etc.).