pivota (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIVOTÁ, pivotez, vb. I.
Intranz. 1. (
Tehn.; despre două corpuri în contact; la
pers. 3) A se roti în jurul unui ax perpendicular pe un plan tangent, comun celor două corpuri în punctul de contact. ♦
Fig. (Despre acțiuni, procese etc.) A se baza pe anumite elemente specifice, a se desfășura în jurul a ceva.
2. Spec. (
Mil.) A executa o mișcare de rotație în jurul unui militar, al unei formații etc. ♦ A-și răsuci (brusc) corpul; (Sport) a se răsuci pe un singur picior (pentru a manevra mingea). – Din
fr. pivoter.pivota (Dicționar de neologisme, 1986)PIVOTÁ vb. I. intr. A se roti, a se întoarce (ca) pe un pivot. [< fr.
pivoter].
pivota (Marele dicționar de neologisme, 2000)PIVOTÁ vb. intr. a se roti în jurul unui ax vertical. (< fr.
pivoter)
pivota (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pivotá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
pivoteáză