pivniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÍVNIȚĂ, pivnițe, s. f. Încăpere sau grup de încăperi subterane, zidite de obicei dedesubtul unei clădiri și destinate păstrării unor materiale (lemne, cărbuni etc.) sau unor produse alimentare; beci. ◊
Expr. A ieși (sau
a se auzi) ca din (sau
dintr-o) pivniță = (despre voce) a ieși (sau a se auzi) de departe sau cu timbrul scăzut, profund, grav.
A vorbi ca din pivniță = a vorbi cu timbrul scăzut, profund, grav. [
Var.: (
înv. și
reg.)
pímniță s. f.] – Din
sl. pivĩnica.