pivnicerit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIVNICERÍT s. n. 1. Dare care se plătea în țările române, în epoca feudală, de către producătorii de vinuri.
2. Dreptul de a încasa pivniceritul (
1). –
Pivnicer +
suf. -it.pivnicerit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pivnicerít s. n.