pivnicer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIVNICÉR, pivniceri, s. m. 1. Persoană care are sub supravegherea sa o pivniță de vinuri; chelar.
2. Titlu dat boierului care avea în grijă viile și pivnițele domnești; persoană care purta acest titlu. –
Pivniță +
suf. -ar.pivnicer (Dicționaru limbii românești, 1939)pivnicér m. (d.
pivniță). Îngrijitoru pivnițeĭ, cheĭar, econom. – Și
pimn-. V.
becer și
chelner.pivnicer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pivnicér s. m.,
pl. pivnicéripivnicer (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pivnicer m. chelar:
Mihnea porunci pivnicerilor să iasă OD.